Cand am inceput sa citesc cartea asta nu stiam la ce sa ma astept, asa ca mi-am imaginat ca o sa fie o chestie despre alergat si ca va avea foarte multe detalii plictisitoare despre maratoane, etc.
Pana la urma, eu nu puteam sa cred ca sunt nascut pentru a alerga, poate doar daca vorbim de faptul ca locuiesc in Dr Taberei si alergatul este un skill esential de supravietuire de care ai nevoie atunci cand te alearga vreun caine.
Spre bucuria mea, nu puteam sa ma insel mai mult pentru ca detaliile despre maratoane n-au fost deloc plictisitoare si povestile pe care le-a trait autorul alaturi de tribul Tarahumara chiar te pun pe ganduri.
In continuare voi lua pe rand lucrurile care mi-au atras atentia:
Cu mult inainte ca armele de vanatoare sa fie inventate, oamenii isi vanau hrana prin alergat. Adica fugeau dupa caprioare si alte animale pana acestea nu mai puteau sa alerge si cadeau la pamant. Acest lucru s-ar datora faptului ca suntem singurele mamifere care elimina caldura prin transpiratie.
Iar daca stai sa te gandesti putin la treaba asta, in trecut, oamenii erau supusi la foarte mult efort fizic si orice pas pe care il faceau pe un teritoriu necunoscut era un pariu cu moartea.
Mie inca mi se pare incredibil ca cineva poate sa alerge zeci de KM. Am incercat si eu sa alerg, stii cat m-a tinut? Fix un KM dupa care am luat o banca in brate si nu m-am mai ridicat de acolo decat dupa vreo 15 minute. Dar dupa ce am citit cartea asta parca vad altfel alergatul, nu neaaparat ca o necesitate sau ceva ce trebuie sa faci ca sa pierzi kilogramele in plus. Alergatul poate sa fie si ceva ce faci de placere. Ba chiar avem si exemplul asta in carte, o tipa cu iubitul ei isi lasa restantele de la facultate pentru a participa la un maraton alaturi de cei mai buni ultramaratonisti din lume. Guess what? Cu toate ca antrenamentele lor nu erau nici pe departe atat de stricte pe cat sunt cele ale sportivilor olimpici tot au reusit sa termine cursa.
Un alt lucru care mi-a atras atentia este alergatul in picioarele goale. Se pare ca Kenyenii nu au alergat niciodata incaltati inainte de varsta de 17 ani si cu toate astea sunt foarte buni atleti si obtin performante foarte bune la maratoanele la care participa.
Tarahamura este un popor de ultramaratonisti care reusesc sa alerge zeci de KM prin cele mai grele conditii, asta chiar daca temperatura de afara creste atat de mult incat ai putea sa prajesti oua pe pietrele dintr-un canion. Acest lucru se datoreaza stilului lor unic de alergare care, asa cum descrie autorul in carte, parca ii fac sa para ca plutesc pe traseu.
Gasesc interesanta gandirea poporului Tarahumara si asta nu doar cand vine vorba de alergat, daca veti citi cartea, veti observa ca desi ca evolutie sunt foarte aproape de noi, tehnologia nu pare sa ii afecteze foarte mult si relatiile dintre ei sunt mai stranse decat ai putea crede. Cu toate acestea, reusesc sa supravietuiasca in conditii foarte grele si au un spirit de ( a se ajuta unul pe altul) foarte dezvoltat.
In concluzie, pot spune ca este o carte care merita citita chiar daca nu esti alergator si nu planuiesti sa o faci vreodata. Ti-o spune asta cineva care nu prea se impaca nici cu cititul, nici cu alergatu. Dar poate a venit timpul sa schimb ceva.